Tata la catedrală
Revoluționarul din familia mea
Pe 18 decembrie 1989, tatăl meu s-a dus în Piața Operei, pe treptele Catedralei, unde, împreună cu niște prieteni, a început să protesteze împotriva lui Ceaușescu și a regimului său nedrept. Știau că era periculos să fie acolo, dar nu aveau idee ce tragedie urma să se întâmple. Când s-a tras primul foc, tatăl meu stătea pe scările de la Catedrală, alături de alți protestatari, mulți dintre ei copii. În timpul revoltei, un tânăr care se afla în fața tatălui meu a fost împușcat și a căzut în brațele lui. Tata, împreună cu mai mulți oameni, l-au cărat înăuntru, în Catedrală, și au închis ușile acesteia, încercând în acest fel să se apere de gloanțele care veneau de nicăieri și curmau vieți nevinovate. A continuat să protesteze până pe 22 decembrie, când Ceaușescu și soția lui au fost arestați.
Astăzi, pe zidul Catedralei, se află un necrolog dedicat persoanei care a murit în brațele tatălui meu.