FOTO 1
Despre revoluția din decembrie 1989 știu de la mama și de la unchiul meu. Mama spune întotdeauna ca nu trebuie să uităm ca Timișoara a fost primul oraș din România care a declansat această mișcare anticomunistă.
Mama a fost ultima generație de studenți, care au absolvit și au avut repartiție guvernamentală. Ea a luat post la Orșova și s-a prezentat la spital în data de 15 Decembrie 1989.
Peste câteva zile a auzit în Orșova și în Turnul Severin ca oamenii vorbeau despre faptul ca în Timișoara sunt manifestații contra regimului comunist și contra lui Nicolae Ceaușescu, manifestații care au fost înăbușite de către armata, cu împușcături și au fost si oameni care au murit.
Mamei nu îi venea să creadă până când în 23 Decembrie, a fost anunțată de către telefonista de la spitalul din Orșova ca tatăl ei i-a spus sa vină acasă cu trenul, dar sa fie atenta să ajungă câtă vreme este lumina, pentru ca atunci când se întunecă încep împușcăturile prin oraș.
În acel moment mama și-a dat seama ca în Timișoara este o mișcare revoluționară. Ea și unchiul meu au fost crescuți ascultând seara la radio Europa Liberă și știrile prezentate de Nicolae Constantin Munteanu.
În acele momente mama a dorit sa fie alături de familia ei și de Timișoreni pentru a participa la revoluție.
S-a urcat în primul tren. Pe drum, călătorii au auzit ca erau manifestații și în București , în fața clădirii Comitetlui Central Al Partidului Comunist Român, manifestare care s-a întors împotriva discursului pe care îl ținea Nicolae Ceaușescu, care a fost obligat sa fugă cu elicopterul de pe acoperișul Comitetului Central Al Pcr.
Auzind aceste vești pe care și le transmiteau oamenii, unul altora, au început sa se îmbrățișeze și să cânte “Destepata-te Romane”.
Toata lumea era veselă și fericită, la auzirea veștii ca Nicolae Ceaușescu a fugit. Trenul a ajuns în Gară de Nord, se întunecase, firobuzul 11 cu care mama mergea de obicei spre casă, nu circula,pentru ca în centru era o mulțime de oamenii adunată, spunând “Jos Ceasusescu, jos comunismul” și ca urmare, a luat tramvaiul până la stația Palatului Pionierilor. A luat-o pe malul Begăi, fără sa se gândească ca se afla în apropierea sediului securității.
Intr-un final a ajuns cu bine acasă. Trebuie sa va spun ca mama stătea în apropierea bulevardului Leontin Salazean și a sediului fostei Securități, unde acum este poliția județeană.
FOTO 2
În seara în care mama a ajuns acasă, în 23 decembrie , ea a aflat adevărul, care fusese ascuns țării, și anume ca pe 20 Decembrie Timișoara a fost declarat primul oraș liber de comunism.
Puțin mai târziu, ea și cu unchiul meu au fost la manifestații, și cu greu au putut ajunge până în parcarea Modex, ascultând discursurile lui Lorin Fortuna, care anunță încă odată ca Ceaușescu a fugit cu elicopterul către Târgoviște, unde a fost capturat. Mai apoi, a nuntat ca vin teroriști și ca urmează sa se tragă, rugându-i pe oameni sa plece către case.
Într-un final ei au ajuns acasă, iar în acea seară și următoarele două, unchiul meu și bunicul nu au dormit, stand de pază, deoarece un individ pătrunsese la ei în curte, și trăgea asupra altui individ către sediul securității de pe Bulevardul Leontin Sălăjean.
FOTO 3
A doua zi dimineața, în 24 Decembrie, auzind ca sunt oameni răniți în Spitalul Județean, mama a sunat să întrebe dacă nu este nevoie de medici, pentru a ajuta. Unchiul meu s-a dus împreună cu niște colegi sa apere Sediul Politehnicii de pe Bulevardul Mihai Viteazul.
Au rămas peste noapte, deși le era foarte frică, au baricadat cu ce au avut la indemana, după care s-au întors a doua zi după masă, tocmai la timp ca sa ne povestească, cum ca un om a fost ucis chiar în fața C.E.C-ului, din Complex . Mama își amintește ca baltă de sânge a rămas acolo timp de o săptămână.
Tot în acele zile, mama a aflat și despre cum au venit muncitorii de pe Platforma Indusitriala la Manifestație în Centru, și cum alți oameni veneau cu pachete de mâncare și apă, pentru a putea rămâne acolo peste noapte. Tot atunci a aflat și cum a venit armata cu TAB-urile și tankurile, împușcând oamenii care erau pe străzile catedralei.
A fost un Crăciun trist, singurul în care nu a fost brad în casă, ci numai frică.
Insa mama nu mă lasă sa uit ca Timișoara a fost primul oraș liber de comunism, iar pentru asta si-au dat viață multe persoane.