De ce ai participat?
Faptul că trăiam într-un stat totalitar, prost condus și cu multe lipsuri. Eram bine informat de dictaturile căzute in Europa de Est, ascultând BBC si Europa Liberă. Doar așteptam să iasă prima scânteie. Asta m-a făcut să ies în strada când a răbufnit nemulțumirea. Speranța într-o schimbare!
Care a fost cel mai emoționant moment?
În 18 Decembrie, când lumea aștepta un următor pas, m-a chemat un coleg de-al meu de la IPROTIM, la 4 dimineața, că s-a adunat lumea în Piața Operei. Ajuns acolo, am fost întâmpinat de o masă de oameni care stătea îngenunchiată, cu fața spre catedrală, spunând „Tatăl Nostru”. Nu sunt un om credincios, dar așa de tare m-a emoționat tabloul din fața ochilor mei, încât m-am alăturat lor fără să ezit.
Cu cine ai ieșit în stradă?
Când a început greva generală, noi de la IPROTIM ne-am hotărât să plecăm după ELBA. De la colț s-a strigat „ELBA trece acum!” și ne-am făcut intrarea în Piața Operei în spatele lor. Am fost în piață în fiecare zi- cu colegi, prieteni, vecini, nevasta mea și cei doi copii.
Apare în fotografii: Dan Radosav, bunicul. Avea 41 de ani la Revoluție.